Numele de Sănduleni vine de la răposatul Săndulache Sturza, stăpânitorul moşiilor de pe aici.
Incă din cele mai vechi timpuri, subzona Tazlăului a fost locuită, drept dovadă stând vestigiile din neoliticul timpuriu (vase din ceramică cu urme de cereale din cultura Cucuteni – satul Verşeşti). Ca urmare a poziţiei geografice, comuna Sănduleni a fost şi este un important nod de comunicaţie.

Popoarele barbare (tătarii) au străbătut comuna în permanenta lor trecere spre Transilvania. Patru sate de pe Valea Turlui (Negrileşti, Şerpăleşti şi alte două) au dispărut în urma invaziei acestora. Populaţia se afla într-o continuă retragere spre locuri izolate.
Pe aici au trecut oştile lui Matei Corvin în drum spre Bacău. În anul 16000 oştile lui Mihai Viteazu, după ce au trecut Pasul Oituz, au urmărit armata lui Eremia Movilă, pe care au învins-o la Iascea (satul Iazuri – comuna Strugari).

De-a lungul timpului şcolile din comuna Sănduleni au suferit diverse schimbări atât asupra locaţiei cât şi asupra organizării. Vezi detalii

Un moment important în istoria comunei şi a multor sate din Moldova (zona Bacăului) îl constituie venirea unei populaţii de transilvăneni maghiarizaţi (ceangăii) la jumătatea secolului al XVIII-lea.
După organizarea administrativă a lui Cuza, administraţia comunelor urbane şi rurale era exercitată de primari şi consiliul comunal, acesta fiind şi preşedintele consiliului comunal. În sate erau delegaţii săteşti, care făceau legătura între sat şi primar. În fiecare comună era câte un notar ca agent al guvernului, însărcinat cu aplicarea legilor şi reglementărilor.