Comuna adăposteşte opt unităţi de învăţământ. În cinci grădiniţe învaţă 184 de presşcolari, iar în trei şcoli I-VIII, 549 de elevi. Sunt 39 de cadre didactice, din care 28 navetiste.

Şcoala generală Sănduleni

Prima şcoală din comună a fost înfiinţată în localitatea de reşedinţă în anul 1911, până atunci copiii din sat frecventând cursurile şcolii primare din Valea Rea. Aceasta a funcţionat în condiţii nesatisfăcătoare în localuri închiriate până în 1924, când căpitanul Rosetti a donat o clădire, în care s-au amenajat o sală de clasă, cancelarie, iar în două camere locuinţa directorului. Clădirea s-a dovedit a fi neîncăpătoare după câţiva ani, în 1940 cursurile desfăşurându+se în aceasta şi într+un local închiriat.

Arhiva preluată de la această unitate cuprinde informaţii începând din primul an de activitate şi este constituită din cataloage, registre matricole şi de prezenţă, ordine, instruţiuni circulare primite de la organele superioare şi unele din rapoartele trimise de şcoală.

Documentele păstrate relevă insuficienţa mobilierului şi materialului didactic, deşi conducătorii şcolii au solicitat de mai multe ori autorităţilor judeţene completarea acestora, precum şi reparaţii la clădirea şcolii, situaţie care incepe să se schimbe în bine după reforma învăţământului.

Referitor la funcţionarea şcolii, din arhivă rezultă că, până la sfârşitul deceniului 3 a avut 4 clase, apoi 7 până la generalizarea învăţământului de 8 respectiv 1 ani, cu excepţia anilor 1948+1950, când au existat numai clasele I-IV, iar cursurile au fost frecventate în fiecare an de peste 100 de elevi. În documente se mai evidenţiază permanenta preocupare a cadrelor didactice de a perfecţiona învăţământul, activităţile culturale realizate de acestea la nivelul satului şi comunei, organizarea bibliotecii şcolare, care pe lângă cărţile primite de la Casa Şcoalelor mai avea multe volume donate de învăţători.

Şcoala generală Verşeşti

În satul Verşeşti şcoala a început să funţioneze probabil în al doilea deceniu al secolului trecut, date precise în legătură cu aceasta neexistând din cauza faptului că, în urma unui incendiu din 1968, a fost distrusă vechea clădire a şcolii, iar odata cu ea şi cea mai mare parte din arhiva creată până în acel an, mai rămânând un număr foarte mic de documente, dintre care informaţii cu privire la activitatea unităţii sunt într-un registru de inspecţii din perioada 1936-1958.

În acest prim an şcoala funcţiona într-un local închiriat, cel propriu, început în 1924 având terminată una din cele două săli de clasă în 1938, iar cealaltă în anii urmatori războiului.

În procesele verbale de inspecţie se apreciză buna pregătire a elevilor, rezultat al activităţii învăţătorilor, chiar în condiţiile în care până la reforma învăţământului, mobilierul si materialul didactic erau insuficiente şi în stare rea. Cu toate greutăţile întâmpinate, cadrele şcolii au organizat în unitate o bibliotecă, al cărei număr de volume era, în 1936, de 120, în anii următori îmbogăţindu+se cu noi cărţi. Se evidenţiază, de asemenea, preocuparea personalului didactic pentru organizarea şi funţtionarea, în tot timpul celui de-al doilea război mondial, a cantinei şcolare pentru elevii săraci, produsele necesare obţinute de pe lotul unităţii şi din donaţii ale locuitorilor.

Şcoala generală Stufu

Activitatea şcolii din satul Stufu a început în toamna lui 1921, având înscrişi în cls I 43 de elevi, iar în anul următor în clasele I-II 44 de elevi, celelalte adăugându-se treptat, astfel că în 1936 erau 68 de copii în cl. I-IV. În urma reformei învăţământului unitatea rămâne de cls: I+IV frecventate în medie de 45+50 de elevi. Din arhiva creată deşcoală s-au păstrat şi preluat cataloage, registre matricole, de prezenţă, de intrare ieşire şi câteva din dosarele cuprinzând corespondenţa mai ales cea primită.

Documentele evidenţiază situaţia şcolară a elevilor şi condiţiile în care s-a desfăşurat învaţământul în localitate. Chiar dacă în perioada pentru care deţinem documente instituţia a funcţionat în localuri închiriate, ca urmare a preocupării manifestate de învăţători, mobilierul şi materialul didactic a fost în cantităţi suficiente şi bine întreţinute.

Şcoala generală Coman

În satul Gaidar, actualmente Coman, şcoala si-a deschis porţile în 1925, cursurile desfăşurându-se într-o cameră închiriată până în anii războiului, când a fost dat în folosinţă localul propriu, cu o sală de clasă. Arhiva şcolii este formată din cataloage, matricole, câteva dosare cu instrucţiuni, circulare, ordine primite de la organele superioare şi rapoarte către acestea şi un recensământ al copiilor de vârstă şcolară din sat întocmit în 1922 de directorul unităţii similare din Sănduleni. La înfiinţare în şcoală erau înscrişi copii numai în cls. I, celelalte, până la a VIIa, adăugându-se an de an, ajungând la 60-65 de elevi, iar după 1948 cursurile cls I-IV erau frecventate de 40-45 de copii anual.

Şcoala generală Mateeşti

În anul 1940 locuitorii aşezării Mateeşti, cu toată dragostea de a avea şcoală în sat, au închiriat o casă pe care au amenajat-o, făcându-i duşumea, sobă şi mobilier şcolar, în urma cărui fapt instituţia îşi începe cursurile. Şcoala a funcţionat numai cu primele 4 clase până în iunie 1979, când, din cauza numărului mic de elevi, şi-a încetat activitatea.

Arhiva preluată de la această şcoală conţine informaţii asupra modului de desfăşurare a învăţământului în localitate, numărului de elevi şi situaţia lor şcolară, lipsind documentele create în primii 8 ani de activitate.

Şcoala generală Tisa

În satul Tisa în perioada 1955-1974 a funcţionat o şcoală cu clasele I-IV, fiind desfiinţată datorită numărului mic de copii care îi frecventau cursurile. Arhiva pe care o deţinem creată de această şcoală, este formată numai din cataloage şi registre matricole.